Aseară a avut loc lansarea cărţii Raport către El Greco la Librăria Humanitas Kretzulescu, o seară dedicată lui Nikos Kazantzakis, un bun prilej de a afla mai multe despre scriitorul grec de la Elena Lazăr, traducător şi editor, Denisa Comănescu, director editorial al Humanitas Fiction, Alexandra Rusu, editor Booktopia şi Alex Ştefănescu, critic literar.

Citisem că Nikos Kazantzakis îşi revizuia scrierile rescriind fiecare operă de câteva ori, dar nu ştiam că cele mai multe dintre cărţile sale au fost rescrise şi de câte 7-8 ori. Aşa cum nu ştiam nici care este pronunţia corectă a numelui scriitorului şi, ascultând-o pe Elena Lazăr, am înţeles că se pronunţă corect Kazanzakis, nu Kazanţakis, cum am auzit de cele mai multe ori şi cum, de-altfel, ziceam şi eu.

Denisa Comănescu a moderat discuţia şi a evidenţiat importanţa reeditării cărţii într-o versiune integrală, substanţial diferită de versiunea cenzurată apărută înainte de 1989, declarând de-asemenea că Raport către El Greco este una din cărţile preferate ale dumneaei.

Alexandra Rusu a amintit de umorul din paginile lui Kazantzakis şi ne-a mărturisit că, de la recenta recitire a cărţii, are un “cui” împotriva scriitorului, neapreciind maniera în care acesta redă condiţia femeii.

Alex Ştefănescu a început prin sublinia intensitatea scriiturii lui Kazantzakis, exprimându-şi dorinţa de a vedea o astfel de intensitate în rândul scriitorilor români, care sunt inteligenţi şi cărora nu li se poate reproşa lipsa de talent sau de tehnică, dar care se mulţumesc să scrie detaşat. Criticul literar ar vrea să vadă mai multă “investiţie de energie sufletească în literatură”.

Aş zice că nu doar în literatura română s-a produs “detaşarea” şi, deşi îmi plac paginile scrise cu maximă luciditate şi, oarecum, prin prisma unei viziuni dintr-un unghi ce relevă perspectiva de ansamblu, nu şi participarea scriitorului, personal, apreciez cărţile care se adresează atât minţii, cât şi sufletului, acelea devin cărţile mele preferate.

Alex Ştefănescu a adus în discuţie şi orientarea politică de stânga a scriitorului grec, de natură a genera reticenţă, arătând însă că, în paginile cărţii, Kazantzakis abordează comunismul ca un scriitor, nu ca un ideolog şi că ideea de propagandă este exclusă.

Indiferent de preferinţele literare, Raport către El Greco nu trebuie să lipsească din lecturile nimănui. Pe parcursul lecturii am trăit în carte şi mi-am dorit să rămân acolo, să mă lipesc de gândurile şi de pasiunea lui Kazantzakis pentru viaţă şi pentru cunoaştere. De mult nu m-a mai marcat o lectură şi n-am mai avut senzaţia atâtor răspunsuri într-o singură carte.

Impresiile mele detaliate le găsiţi aici, despre Raport către El Greco a scris şi Dragoş aici, iar cartea o puteţi găsi la Editura Humanitas Fiction.